Copiii își iubesc tații! Copiii voștri adoră să vă audă vocea, să vă vadă intrând pe ușă, să stea lângă voi la masă și să se joace cu voi cât mai mult posibil.
Un tată îmi povestea o dată cum micuțul lui de 15 luni s-a urcat în patul lui și al soției la ora 6 dimineața, s-a târât până la el, l-a privit îndelung apoi i-a băgat degețelul în nas! Copiii își doresc să aibă contact cu voi – cu voi în întregime.
Tații însă au parte de o situație delicată. Presiunea de a susține financiar familia este întrețesută cu gândul că lucrurile vor lua o turnură înfricoșătoare dacă nu o fac.
Trăim într-o societate în care lipsa unei plase de siguranță pentru familii se traduce pentru tați în sentimente de ”pe viață și moarte” când vine vorba despre serviciu. Iar când slujba este percepută într-o manieră plină de îngrijorare, sentimentul de extenuare nu e prea departe. Timpul tot mai lung petrecut la serviciu, îngrijorarea, așteptările nefiresc de mari, mediul nesigur de la muncă și amenințarea sărăciei îngreunează semnificativ puterea noastră de a ne bucura de copii. De asemenea, taților le vine greu să distingă între ei înșiși ca părinți și ca bărbați. Răspunsurile la întrebări precum: ”Ce vreau eu să fac cu viața mea? Cum vreau să trăiesc cu adevărat? Ce este important pentru mine?”, îi preocupă pe tații din zilele noastre.
A asculta alți tați vorbind despre parentaj și despre ceea ce este important pentru ei, reprezintă primul pas spre ieșirea din această stare permanentă de obligație. Prin simplu fapt că vorbește cu cineva despre speranțele sale legate de relația cu copiii săi și cu partenera, tatăl reușește să iasă din starea de aboseală și să vadă lucrurile altfel. De asemenea, observând cât de bine se descurcă alți tați, cu cât curaj își îndeplinesc rolul de părinte și cât de implicați sunt în viețile copiilor lor, îi ajută pe tați să fie mai îngăduitori cu ei înșiși.
Trebuie neapărat să clafrificăm un lucru: tații sunt, fără îndoială, PĂRINȚI. Copiii își iubesc tații, îi vor în viața lor și au nevoie de ei. Unii copii cresc fără a beneficia de un tată și totuși se descurcă bine în viață. Ceea ce trebuie să știți voi, drag tătici, este că, indiferent de cât de grea e meseria de a fi părinte, și mai ales cea de tatăl, copiii își doresc să le fiți aproape.
De multe ori copiii dau impresia că o preferă pe mama atunci când lucrurile nu merg prea bine:
o vor pe mama să-i mângâie pe frunte și să le sărute bubița sau să-i asculte povestind despre cât de grea a fost ziua lor. Dar această situație este doar rezultatul circumstanțelor culturale: mama este de cele mai multe ori acolo când copilul înfruntă provocările zilnice deoarece, în cultura noastră, tatăl petrece mai mult timp la serviciu.
În familiile în care tatăl stă acasă, copiii gravitează în jurul lui atunci când au nevoie de ajutor, iar mama este cea lăsată pe dinafară când vine vorba despre viața emoțională a familiei.
Nu e nevoie să rămâi pe dinafară când vine vorba despre sentimentele copiilor. Ceea ce-i ajută pe copii să se apropie de tine sunt lucruri simple pe care orice tată le poate face, atâta timp cât cunoaște secretul:
Copiilor le place jocul, mai ales jocul fizic
Copiii vor fi absolut încântați atunci când te vei așeza pe podea, vei participa la o bătaie cu perne, veți face trânte, vei fi căluțul lor sau vă veți juca de-a v-ați ascunselea. Dacă ești atent să pierzi mereu (dar nu cu mult, deoarece copiilor le plac provocările) și ești atent să nu-i copleșești cu forța ta, vei stârni cu siguranță râsul iar copiii vor căuta diverse metode ”să ți-o facă”. Cu cât vor râde mai mult cu atât mai apropiați se vor simți de tine. Bucuria și apropierea se construiesc prin astfel de momente de joacă.
Copiii vor să le asculți emoțiile, nu să-i corectezi
Atunci când copiii sunt epuizați de atâta joacă ei se simt în siguranță cu tine și îți vor arăta și emoțiile mai puternice. Astfel de momente sunt o oportunitate. Ei vor începe să plângă zgomotos folosindu-se de un incident minor: le-ai spus că joaca e gata ori trebuie să-și pună centura de siguranță sau nu le place mâncarea pe care le-ai pregătit-o. Ceea ce trebuie să-ți amintești ca să construiești în continuare sentimentul de apropiere de copilul tău este că în acel moment el are nevoie să îi asculți plânsul!
Arată-i că îl iubești, atinge-l ușor, cu blândețe, vorbește puțin și menține limita pe care ai stabilit-o. Copilul va profita de această oportunitate pentru a-și elibera sentimentele care îl apasă și va observa că tu ai fost alături de el și l-ai iubit chiar și atunci când el se simțea disperat, înnebunit sau trist. Acest tip de ascultare îi face pe copiii să simtă că ești și vei fi de partea lor pentru totdeauna. Acest tip de ascultare transmite dragostea ta în momente cruciale – când copilul tău se simte distrus și vulnerabil. Tot ce trebuie să faci este să fii blând și să ai răbdare. Când plânsul sau tantrumul vor fi trecut vei primi de la puiul tău dovezi de apropiere și încredere cum n-ai mai primit până acum.
Copiii tăi își doresc o viață frumoasă pentru tine
Prea multă muncă și lipsa unei persoane cu care să discuții despre ceea ce contează pentru tine, te pot ține departe de copilul tău. Însă copilul tău are nevoie de prezența ta mai mult decât de lucrurile pe care i le poți cumpăra. Este în regulă să renunți la presiunea de a cumpăra lucruri pe care și le dorește copilul tău cu scopul de a petrece mai mult timp cu familia. S-ar putea să plângă. S-ar putea să stârnească o furtună de lucruri aruncate în toate părțile. Dacă îi oferi dragoste, copilul tău își va aminti cât de bine e să se simtă apropiat de tine, iar nesfârșitul ”vreau” se va transforma ușor, ușor în ”hai să ne jucăm”.
Continuă să pui limite care au sens, limite care îți fac și ție viața mai bună
Locul tău e în mijlocul familiei, aproape și iubit cu căldură. Iar noi trebuie să lucrăm toți pentru a oferi taților mai mult timp cu familia, mai multă pace sufletească și mai multă conectare cu alți părinți pentru ca tații să se poată relaxa și bucura de experiența minunată de a crește un copil. ”The War Against Parents: What We Can Do for America’s Beleaguered Moms and Dads”, de Sylvia Ann Hewlett and Cornel West, conține un capitol excelent despre dificultățile întâmpinate de tați în prezentul sistem economic și ce poate fi făcut în legătură cu asta.