“Se ține scai de mine”, m-am trezit că mă plâng de fetița mea de un an. “Nu pot să fac nimic!”
Mai toate mamele cu bebeluși cam de de aceeași vârstă sunt de acord cu mine. Ne petrecem zilele socializând la grupuri de bebe sau acasă la alții încercând să evitam să ne întoarcem la noi acasă. Fetița mea pare să fie bine și să își vadă de treaba ei când suntem plecate de-acasă dar se transformă într-un ursuleț koala ori de câte ori suntem numai noi două.
Când vorbesc cu părinți ai căror copii sunt ceva mai mari încep să mă îngrijorez că nu o să devină mai ușor . Indiferent de vârstă, copiii au nevoie de atenție, de MULTA atenție. Oricâtă le-am oferi ei tot tânjesc după mai mult. Nevoia lor de a li se acorda atenție pare fără sfârșit!
De la cursul Building Emotional Understanding, am învățat că natura copiilor noștri de a cauta atenția noastră și a se ține scai de noi e de fapt unul dintre modurile în care funcționează creierul lor. Din punct de vedere al biologiei umane, e logic pentru ei să fi evoluat astfel încât să se afle constant în raza de acțiune a unui adult pentru că așa erau protejați împotriva lupilor și a altor pericole din sălbăticie. Chiar dacă în zilele noastre nu mai avem lupi primprejurul casei, creierul copiilor noștri tot la fel operează.
Potrivit lui Patty Wipfler, atunci când se simt conectați cu părinții lor, copiii pot să funcționeze în modul în care sunt ei de fapt, buni, veseli, relaxați și dornici să coopereze cu noi. Sentimentul lor de conectare însă este fragil și poate fi întrerupt cu ușurință de lucruri aparent mici, cum ar fi că acordăm atenție celuilalt frate sau suntem distrași de o convorbire telefonică. Atunci când copiii se comportă într-un mod nerezonabil ne semnalează că au nevoie de conectare cu noi.
Este însă imposibil să le oferim copiilor atenție în mod continuu. Mulți dintre noi lucrăm toată ziua dar nu e mai ușor nici pentru părinții care stau acasă și care se străduiesc să echilibreze gătitul și celălalte treburi casnice cu acordarea acestei atenții exclusive.
Diminețile erau cel mai prost moment al zilei pentru mine. Era așa o luptă să mă ocup de micul dejun, să curaț apoi bucătăria și să ieșim din casă. În timp ce mă grăbeam de colo colo, fetița mea îmi cerea atenție începând să țipe, ceea ce mă stresa. Pe măsură ce țipa tot mai mult eu mă simțeam tot mai stresată și ea devenea tot mai frustrată. Începeam să reacționăm una la cealaltă încât până ajungeam să ieșim pe ușă sentimentul nostru de conectare era pierdut și tot ceea ce făceam părea să o facă să protesteze și să se plângă.
După ce am citit articolul lui Julianne Idleman “Start School Days with Special Time,” am decis să pun în practică în fiecare dimineață câte 10 minute de Timp special cu fiica mea. Mi-a plăcut tare mult sfatul lui Julianne: “ Asigură-te că toată lumea din casă știe că e iubită, îngrijită și binevenită în această nouă zi înainte ca oricare dintre treburile pe care trebuie să le faci să îți acapareze toată atenția.”
Pe parcursul Timpului special mă puneam pe podea și mă țineam după fiica mea în timp ce ea explora de-a bușilea. Îmi părea un pic ciudat să fac asta, pur și simplu să mă țin după ea și să nu fac nimic altceva decât să o privesc în timp ce ea își vedea de treabă. Abia se uita la mine din când în când ca și cum nici n-aș fi fost acolo. Apoi însă mi-am reamintit că dacă nu o să stau cu ea o să vrea din nou numai să o iau în brațe. Îmi simțea prezența chiar dacă nu interacționa în mod direct cu mine. Se bucura de acest timp de explorare, simțindu-se în siguranță știind că îi sunt aproape și îi ofer atenția mea totală.
Am observat că atunci când Timpul special se termina, continua mulțumită să se joace chiar și după ce eu mă opream ca să pot continua cu celălalte treburi. Deoarece petrecusem cu ea un timp de calitate, ea continua să resimtă acel sentiment de conectare chiar și atunci când acest timp se terminase.
Acuma, ori de câte ori fetița mea are o dispoziție mai lipicioasă, îi ofer niște Timp special și o ajută adesea să se bucure ulterior să se joace independent. Daniel Siegel, coautorul cărții Parentaj sensibil și inteligent, ne spune că oamenii au o nevoie care variază între conectare și solitudine. După ce am împlinit nevoile emoționale ale fiicei mele ea are încrederea necesară pentru a explora lumea din jurul ei, învățând prin joaca pe care și-o ghidează ea însăși. Punerea în practică a Timpului special și a celorlalte instrumente de ascultare ale Parenting by Connection m-au ajutat să o ajut pe fiica mea să iși descopere autonomia. E o bucurie să o privesc astfel și e grozav să am timp să aranjez și casa!
Conform lui Daniel Siegel, creierul nostru se dezvoltă prin interacțiunea cu cei din jurul nostru. Ne simțim conectați și internalizăm sentimentul prezenței oamenilor dragi din viața noastră astfel încât simțim că sunt cu noi chiar și atunci când nu suntem împreună. Faptul că alocăm timp copiilor noștri îi ajută să internalizeze sentimentul că au o bază de siguranță și de iubire care îi face să se simtă încrezatori și în siguranță chiar și în absența noastră. Acesta poate fi cazul atunci când avem nevoie de 5 minute ca să mergem la toaletă sau atunci când trebuie să facă față separării pentru a merge la grădiniță sau la școală. În cele din urmă, copiii internalizează sentimentul de siguranță și conectare cu noi astfel încât atunci când au crescut și pleacă de acasă încă vor simți că suntem cu ei. Îmi place ideea aceasta că atunci când ne conectăm cu copiii noștri și relaționăm cu ei ne împletim cumva unii cu alții astfel încât nu suntem despărțiți, de fapt, niciodată.
-Kate Orson este instructor Hand in Hand Parenting și mama unei fetițe de 4 ani. Originară din Marea Britanie, locuiește acum în Elveția, la Basel. Este autoarea cărții în limba engleză Tears Heal, How To Listen To Our Children, care va fi publicată în 2016. Conectează-te cu Kate pe Facebook sau urmărește-o pe blogul ei.
Dorești mai multe idei despre cum să folosești Timpul special? Urmărește seria noastră gratuită de videoclipuri în limba engleză. În primul episod vei primi un ghid despre utilizarea pas cu pas a Timpului special și câteva exemple haioase despre cum ar putea să iasă. Fă click aici pentru a accesa seria: Get your videos now.
Acest articol a fost tradus de către Delia Șerban, instructor în formare Parenting by Connection.