A guest post with Irina Nichifiriuc
E o seară liniștită de vară. Matei, Areta și Eva se pregătesc de somn. De câteva săptămâni și-au făcut ”culcuș” în camera lui Matei unde și-au întins saltelele pe jos și dorm clai peste grămadă, care și pe unde apucă. Totuși, ca orice copil, și ai mei preferă rutina și țin foarte bine ”scorul” unde este locul fiecăruia. Cum Eva dormise în altă parte vreo 3 nopți, Areta îi luase locul. Acum că ”proprietara” revenise la cuib, scandalul era gata.
– EU DORM AIIIICI!!, țipa Eva cu toată puterea în timp ce încerca să o împingă pe Areta de pe perna ei.
– Ba nu! EU DORM AIIIICI!!, protesta Areta înghiontind-o pe sora ei cu toată ura de care este capabilă o soră bună.
Cine are frați/surori sau are mai mult de un copil acasă, cunoaște foarte bine acest scenariu. Nu e nimic deosebit sau nemaiauzit. Când vine vorba de frați și surori lucrurile sunt tot timpul… complicate. Cel mai mic lucru ii poate apropia sau transforma în dușmani. Acum se iubesc și acuși se bat de parcă viața lor ar depinde de jucăria, cartea sau găletușa aceea.
Nimic nou sub soare. Ceea ce e nou, e felul în care abordăm noi, părinții situațiile de conflict dintre frați. În funcție de rolul pe care l-am avut noi în familie atunci când eram mici și de experiențele noastre anterioare, avem tendința de a proceda în unul din următoarele feluri:
– Împărțim dreptatea și folosim logica: ”Cine a dormit aici pana acum? E locul ei. Trebuie sa i-l
dai înapoi.”;
– Ținem partea celui mai mic sau mai mare: ”Las-o pe ea ca e mai mică.”/”Ea e mai mare și știe mai bine.”;
– Ținem morală: ”Chiar nu putem să avem și noi o seară liniștită ca toată lumea?!”;
– Pedepsim: ”Dacă nu vă liniștiți vă dau eu motiv să plângeți”;
– Recompensăm: ”Dacă te culci tu în partea cealaltă îți cumpăr mâine o jucărie nouă”;
– Îl lăsăm să-și rezolve singuri problemele: ”Când v-ați terminat de bătut, să stingeți lumina și
să vă culcați”.
E foarte posibil ca pe termen scurt să o scoatem la capăt cu aceste abordări. Mai de frică, mai de rușine, mai șantajat, copilul va face până la urmă ceea ce ne dorim de la el, pentru că așa sunt construiți ei să își dorească să ne facă plăcere. Pe termen lung, însă, efectele sunt dintre cele mai triste: frică și resentimente față de părinte și față de frați, rivalitatea pentru afecțiunea părinților, proasta gestionare a conflictelor, sentimente de rușine și inadaptabilitate, plus muncă extra pentru părinți care fie sunt obligați să rezolve conflictele între frați de fiecare dată, fie acumulează frustrări când văd că nu reușesc acest lucru.
Spuneam ceva de o nouă abordare. Ei bine, noi la Hand in Hand Parenting credem că ascultarea este soluția pentru rezolvarea oricăror conflicte. Plecăm de la premiza conform căreia copiii sunt buni și capabili să își găsescă soluțiile potrivite pentru problemele lor. Tot ceea ce au nevoie este ca noi, părinții, să îi ascultăm și să-i ajutăm să își deblocheze cortexul prefrontal pentru a gândi limpede. Cortexul prefrontal este partea din creier responsabilă cu gândirea, logica și controlul impulsurilor, care poate fi blocat atunci când sistemul limbic (centrul socio-emoțional al creierului) este supraîncărcat de emoții și sentimnete. Atunci când ascultăm transmitem non-verbal sistemului limbic că este în siguranță, că nu este singur și că este iubit. Acesta se calmează și dă voie cortexului prefrontal să-și reia activitatea. Acesta este momentul în care ideile curg, soluțiile vin de la sine, logica funcționează, iar relațiile interumane înfloresc.
Revenim la Matei, Areta și Eva. Deci, Areta se culcase în locul Evei, Eva își voia locul înapoi, iar Matei nu mai avea loc deloc. Scandalul era în floare. Eu am ales calea jucăușă întrucât nu era o situație periculoasă. Am parat cu mâinile mele loviturile din ambele tabere și am luat o atitudine de crainic sportiv, imparțial, corect, integru transmițând ceea ce vedeam unui public incapabil (literalmente) să o facă:
– Areta a zis că EA vrea să doarmă aici. Apoi ascultam ce țipa cealaltă și făceam rezumatul.
– Eva a zis că EA vrea să doarmă AICI.
– Areta a zis că NUUUUU! E locul MEU!
– Eva a zis că GRRRRR… Observ zâmbete jucăușe pe sub mustăți și știu că sunt pe drumul cel bun.
– Areta a zis că… Râsete.
– Eva a zis că… Iar râsete.
Matei ne observa atent de pe margine amuzându-se și el. La un moment dat zice:
– Eu vraeu liniște. Mă duc să mă culc pe pat.
– Matei a zis că vrea liniște și că se duce să se culce pe pat.
Atmosfera se detensionase, fetele râdeau și mă puneau să transmit mesaje care de acum nu mai aveau nici o legătura cu subiectul inițial. Eva decide să se culce în locul proaspăt eliberat de Matei, adică 30 cm mai la dreapta și cedează Aretei locul mult disputat. Areta se uită la ea și îi spune dulce și sincer:
– Te iubesc, Eva!
Eva nu răspunde imediat, dar după ce se instalează bine în noul ei loc, transmite și ei tuturor mesaje de iubire. Copiii se culcă liniștiți iar eu rămân să analizez evenimentele deosebite la care tocmai am fost martoră: un om dispus să facă schimbări de bunăvoie și din proprie inițiativă, un altul flexibil în ceea ce privește locul lui, un ”te iubesc” din gura unui om care nu-l rostește aproape niciodată și un om capabil să rămână calm și jucăuș după o zi grea și obositoare.
Cum e posibil?
Să o luăm cronologic:
I. Omul capabil să rămână calm și jucăuș tocmai avusese parte de o porție de ascultare în cadrul unui Parteneriat de Acultare, în care își eliberase emoțiile puternice legate de cât de greu e să fii părinte, cât de enervanți pot fi copiii uneori (situația din acea seară îi dădea dreptate), cum nu știe să gestioneze conflictele dintre copii și ce ar putea face când deja faptele au fost consumate. A primit în schimb ascultare, atenție și dragoste care i-au redat încrederea în forțele proprii, plus reamintirea că copiii sunt buni dar când se simt deconectați uită cum să își exprime bunătatea. Cu acest arsenal am intrat eu în dormitorul copiilor și am putut asculta la rândul meu fără să judec, fără să pedepsesc și fără să intensific conflictul deja existent.
II. Omul dispus să facă schimbări de bunăvoie primise și el Timp Special cu multă atenție și conectare și avusese parte de porții consistente de ascultare și de eliberare emoțională în ultimele luni. Matei s-a simțit conectat și încrezător și a reușit să discernă că locul în care doarme nu e la fel de important ca armonia din casă, așa că a cedat locul lui fără resentimente, vină sau rușine, ci cu dragoste și empatie, de bunăvoie.
III. Omul flexibil a primit ascultare, atenție și dragoste într-un moment în care nu era în cea mai bună formă, într-un moment în care dominația asupra locului în care dormea părea să fie singura formă de siguranță și adăpost pe care o putea intui. Nu era felul lui de a fi ci pur și simplu în acel moment era condus de sistemul limbic și nu de cortexul prefrontal. Ascultarea i-a permis Evei să se descarce de emoțiile puternice care o făceau să se bată cu pumnii și să strige cu plămânii și să își regăsescă flexibilitatea în gândire, capacitatea de a găsi soluții, de a iubi și de a fi iubită.
IV. Omul care a spus ”te iubesc” sincer și dulce așa cum n-am mai auzit până atunci a primit și el ascultare. Nu l-a judecat nimeni că ”parcase” pe locul altcuiva. Prin faptul că am transmis mesajele imparțial dar sincer de la un copil la altul le-a dat amândurora senzația că sunt auziți, importanți și iubiți. Cu aceste sentimente și fără blocaje în sistemul limbic, Areta chiar a SIMȚIT acel ”te iubesc” sincer și autentic și nu l-a mai putut stăvili ci l-a lansat în Universul bun din jurul ei. Fie că se ceartă mereu, fie că se drăgălesc sau se ignoră, un lucru este absolut indiscutabil – frații se iubesc. Folosind Playlistening pentru a dezamorsa o situație explozivă am apelat la instrumentul favorit al copiilor de eliberare emoțională: râsul. ”Râsul, spunea Victor Borge, este distanța cea mai scurtă dintre doi oameni”. Astfel, prin râs copiii se vindecă de unele frici și frustrări ajutați și sprijiniți de părinți, apoi găsesc singuri drumul unul către inima celuilalt.
Dacă vreți să aflați mai multe despre cum gestionăm conflictele dintre frați, cum aducem armonia în familie și care sunt instrumentele ușor de aplicat pe care Hand in Hand vi le pune la dispoziție, vă invit să vă alăturați mie și Brîndușei Milășan, marți 11 iulie de la ora 10 pentru un teleseminar GRATUIT în care vorbim despre ARMONIE ÎNTRE FRAȚI. Pentru înregistrare, faceți click aici.
Acest articol a fost scris de Irina Nichifiriuc, instructor certificat Parenting by Connection. Aflați mai multe despre Irina, vizitându-i pagina ei Sfatul Mamei aici.