Patru pași pentru un somn liniștit

Citiți acest articol în limba engleză

De obicei, pentru a ajunge în punctul în care copiii dorm singuri avem de parcurs un drum lung presărat cu multe obstacole. Cu trei copii, am observat că a-i determina pe toți să stea și să doarmă în pat era un adevărat supliciu atât pentru mine cât și pentru ei. Mă întrebam dacă voi reuși vreodată performanța de a-i vedea în pat liniștiți.

Am încercat diverse noi idei și perspective și mi-am dat seama cum câteva schimbări aparent minore pot face o diferență imensă. Mersul la somn a devenit din stresant, amuzant, un moment de conectare înainte de a ne cuibări în pat.

Dăm importanță fricilor legate de somn?

Să vă explic ceva. Pentru copiii mici a merge la somn echivalează cu a PIERDE tot ceea ce văd, au și pot atinge. Dragostea ta nu mai există, ei nu mai există. Cine ar putea să trăiască așa? Cine ar renunța de bună voie la această lume?

Unui copil care se simte deconectat de părintele său îi va fi foarte greu să meargă la somn. În acest articol se explică de ce. Chiar dacă parentingul modern este mult mai atent la copil decât oricând în istorie, deconectarea își face loc în rutina zilnică. Poate ești mai ocupat decât de obicei, poate tocmai v-ați mutat, s-a născut un nou bebe sau micuțul tău a început grădinița. Astfel de schimbări sunt indicatori evidenți ai dificultăților întâmpinate cu somnul.

Uneori, însă fricile care îi copleșesc pe copii nu sunt atât de evidente, ele sunt semnalate tocmai de faptul că puștiul nu vrea să meargă la somn sau doarme prost.

Conectarea ajută copilul să doarmă mai bine.

Unui copil care se simte în siguranță, e sigur de că te va găsi acolo când se va trezi, care este sigur pe dragostea și aprecierea ta îi va fi mai ușor să accepte separarea naturală care vine odată cu somnul.

Întrebarea e, cum ajungi în acest loc?

Iată câteva idei testate care au dat rezultate excelente în familia mea.

Pregătește-te

Mai întâi, PREGĂTEȘTE-TE pentru acest moment. Așteaptă-te să nu-ți iasă așa cum vrei tu. Dacă ultimele x dăți copilul tău a refuzat să-și pună pijamaua, a mai vrut ”încă o poveste/un cântec” și apoi încă una/unul, poți să fii sigură că azi nu va fi diferit. Așa că ia-ți un pic de timp și vorbește despre asta cu Partenerul tău de Ascultare.

Un Parteneriat de Ascultare este un acord între doi adulți de a face schimb te timp de ascultare. Practic, vă puneți de acord să vă întâlniți regulat și să vă ascultați reciproc fără să vă întrerupeți, fără să vă judecați, fără să vă dați sfaturi și păstrând confidențialitatea celor auzite. Astfel ai ocazia de a elibera tensiunile emoționale pe care le ai legate de un anume subiect, capeți o nouă perspectivă asupra lucrurilor și îți limpezești mintea pentru a găsi soluții creative pentru problemele tale.

Ajustează

Mai apoi AJUSTEAZĂ programul de seara ca să se potrivească cu felul vostru de a fi. Un lucru pe care l-am făcut în familia mea a fost să scot povestea din programul de seară. Le citesc copiilor dimineața, în timpul zilei sau în weekend, dar nu seara. Am observat că unele povești îi neliniștesc pe copii, altele generează multe întrebări la care nu am timp să răspund și atunci toată lumea devine frustrată. Unele povești sunt prea lungi sau pur și simplu nu este ceva vital fără de care copiii nu se pot băga în pat și care stătea în calea unor seri liniștite. Am decis să fac lucrurile mai simple: conectare – spălat – conectare – somn.

Vezi și tu ce se potrivește la tine în familie, ce-ți face viața mai ușoară.

Conectează-te

Și ajungem la a treia parte și, probabil, cea mai importantă – CONECTAREA. Știm că deconectarea provoacă stres și frică legată de somn, așa că am vrut să văd ce poat face cu o doză intenționată de conectare. Am apelat la instrumentele Hand in Hand Parenting și m-a intrigat ideea de joacă înainte de somn. Am citit de multe ori despre cum să-i calmezi pe copii înainte de somn, să nu-i agiți. Aici însă am găsit sugerat exact contrariul așa că mi-am zis că trebuie să încerc.

Mai întâi facem niște Ascultare prin joacă (Playlistening), jucând ceva ce le permite copiilor să se conecteze cu părinții, ceva ce să-i facă să se simtă puternici și veseli, cum ar fi prinselea, ascunselea, bătaie cu perne sau orice joc la care au șanse mari să câștige.

În această stare de spirit sunt mult mai dispuși să respecte toată rutina ce urmează. Îi invit la spălat corp, spălat dinți, strâns haine, îmbrăcat pijamale.

Apoi mai inițiez o sesiune de conectare și facem jocul ”umplerea cu iubire”, pe care l-am învățat de la Dr. Larry Cohen, din cartea ”Rețete de jocuri” (Playful Parenting). Îl rog pe fiecare copil să se întindă în pat și ”pun” dragostea mea în fiecare parte a corpului lui. Ating ușurel degetele de la picioare și zic dulce și blând ”pun un pic de iubire în degețele”, merg mai departe la tălpi și spun ”pun un pic de iubire la tălpi” și așa mai departe până ajung în vârful capului. Acest joc durează doar câteva momente și instituie calmul, cooperarea, sentimentul de siguranță. Fac asta cu fiecare copil (chiar și băiatul meu de 10 ani este încântat să primească iubire, ba uneori îmi cere singur). Apoi ne spunem ”noapte bună”.

Am observat câteva lucruri când am început această nouă rutină. Joaca părea să-i agite pe copii, dar cu toții ne simțeam conectați și apropiați după. Copiii care se simt conectați transformă agitația în dragoste, înțelegere și cooperare. Dacă lăsam suficient timp deoparte pentru joacă, agitația lor ajungea la un vârf natural apoi descreștea până la o stare de calm. În acest fel mersul la somn nu mai era ”the bad guy” care le strica distracția.

Așa că, m-am apucat de joacă. Am jucat jocuri fizice pentru puii mei plini de energie (prinselea, lupte greco-romane, bătaie cu perne, căluțul, dans, etc.), ne-am jucat de-a separarea (v-ați ascunselea) am făcut Timp Special. Timpul Special e atunci când aloci 5-10-20 de minute pentru a face ceva ce vrea și îi place copilului tău în timp ce îl scalzi în atenția și iubirea ta.

Mie personal îmi place foarte mult când facem Timp în Familie. E un fel de Timp Special în grup. Fiecare membru al familiei primește 5 minute în care să fie șeful. El decide ce joc va juca toată lumea, iar ceilalți trebuie să se supună. Terminăm fiecare rundă cu câte o îmbrățișare de grup. E distractiv, ne conectăm și fiecare are ocazia să fie auzit, văzut, să se simtă important.

Ascultă

Dacă juniorul găsește de cuviință să plângă fiindcă trebuie să meargă la somn, tu ai oportunitatea să ASCULȚI. Plânsul e prietenul vostru. Ascultarea plânsului este un cadou grozav pe care îl poți face copilului tău. Când asculți cu atenție, căldură și iubire îi transmiți copilului tău că e în siguranță, nu e singur, cineva are grijă de el, iar tu vei fi acolo și mâine. Ascultarea emoțiilor (Staylistening) îi ajută pe copii să se elibereze ei înșiși de frici, frustrări și alte ”deșeuri” emoționale acumulate în creier și să se simtă mai puternici, mai încrezători, mai iubitori și mai dispuși să coopereze. Somnul de după o sesiune bună de plâns oferă creierului oportunitatea de a crea noi căi neuronale sănătoase.

Pas cu pas – tranziția copilului mic spre dormitul în propriul pat

Când am fost pregătită să o las pe fetița mea cea mică (dintre cei trei copii ai mei) să doarmă în propriul pat, în cameră cu fratele și sora ei – aveam un pic peste 2 ani – am procedat așa.

Cu o săptămână înainte: I-am spus din timp. I-am spus că săptămâna viitoare vom face această schimbare și i-am mai reamintit din când în când despre ea.

Prima seară: Apoi, când a venit seara cu pricina, i-am spus că e timpul să ies din cameră 1 minut pentru a-i da ocazia să simtă cum e să dormi singură. I-am spus că nu voi închide ușa, va putea să mă vadă, dar aș prefera ca ea să rămână în pat.

Nici n-am apucat să mă ridic fiindcă a și izbucnit în plâns. Am ținut-o în brațe și am ascultat-o pentru vreo 10 minute. Când s-a mai liniștit, i-am reamintit că trebuie să ies și ea trebuie sa rămână în pat. A izbucnit din nou și a mai plâns o vreme la mine în brațe. Când s-a oprit puțin am reușit să pășesc peste prag și iar s-a pus pe plâns. Am stat puțin acolo făcând contact vizual cu ea și asigurând-o că nu plec nicăieri. I-am spus calm și blând că e în regulă, e în siguranță și că mă voi întoarce curând lângă ea.

Nu cred că am așteptat un minut întreg și am reintrat în cameră și am stat lângă ea cât timp a plâns iar. Am luat-o în brațe și i-am spus că o iubesc, că îmi place de ea, să voi fi acolo când se trezește și că voi veni imediat ce mă cheamă la orice oră din noapte. A mai plâns puțin apoi m-a rugat să stau cu ea până adoarme. I-am spus că voi sta pe marginea patului. A adormit în mai puțin de un minut și a dormit toată noaptea.

A doua seară: Următoarea seară lucrurile au decurs similar.

A treia seară: Apoi următoarea seară am întrebat dacă e pregătită să doarmă cu ușa închisă. În acest punct fetița mea eliberase destul de mult din încărcătura emoțională care o bloca și nu a mai plâns atât de mult.

A patra seară: În cea de-a patra seară mi-a spus: ”Poți să pleci la treaba ta, eu pot să dorm singură, sunt în siguranță”.

Cum e diferită o limită de metoda cry-it-out

A pune o limită și a asculta emoțiile în acest fel nu e deloc la fel cu metoda populară Cry It Out. Copilul nu a rămas nici o secundă singur, plângând eu am fost mereu acolo să o ascult și să o sprijin pe dulcea mea fetiță cât timp ea făcea un nou pas către independență. Am stat cu ea oricât a avut nevoie. Am ascultat-o pentru a-i da șansă să-mi ”spună” totul despre frica ei de separare. Am fost acolo când ea era pregătită să mă lase să plec. Felul mei calm cald, iubitor de a fi i-au transmis că e în siguranță, nimic rău nu i se va întâmpla și eu voi fi mereu acolo pentru ea. Știind toate acestea ea a fost mult mai deschisă la schimbarea din rutina ei și mai dispusă să accepte noile reguli

Am folosit tranziția aceasta ca pe o oportunitate de a ne întări relația, de a o asigura încă o dată că voi fi mereu acolo pentru ea și că o voi iubi mereu.

Ce se întâmplă când încălcăm rutina?

Uneori copiii îmi cer să stau cu ei până adorm, alte ori îmi cer să dorm cu ei toată noaptea, iar uneori eu spun DA. Rutina e bună pentru copii, dar ieșirea din când în când din rutină îi ajută pe copii să

înțeleagă că și tu poți fi flexibil în anumite privințe și că pot avea încredere în tine că le vei da exact ceea ce au nevoie: dragoste, conectare și limite sănătoase.

În concluzie, acești pași simpli ne-au ajutat să ne simțim mai apropiați la culcare

Acest fel de rutină nu-l veți găsi în abordările clasice de parenting, dar pentru familia mea au funcționat perfect. Sunt relativ ușor de aplicat și m-au ajutat pe mine să-mi ajut mezina să facă tranziția spre propriul pat și să-i duc la culcare pe toți trei cu mai puțin stres.

Cei patru pași – Pregătește-te – Ajustează – Conectează-te – Ascultă – despre care v-am vorbit până acum îi includ atât pe copii, și pe părinți. Mi-e mi-au fost utili pentru că mă ajută să scap de stresul legat de programul de somn și să vin în întâmpinarea copiilor cu o stare de spirit mai calmă.

Chiar dacă nu le citesc înainte de somn, serile noi ne simțim apropiați, conectați, și eu de ei și ei de mine. Știu asta pentru că pleacă la culcare mult mai ușor, ma relaxați și se trezesc fericiți.

Ai folosit vreunul dintre instrumentele Hand in Hand Parenting pentru rutina de seară? Ce a funcționat la tine? Ce ți s-a părut dificil?

Poți parcurge acest curs autoghidat despre cum să-ți iei adio de la anxietatea de separare Saying Goodbye to Separation Anxiety sau poți participa la cursurile și workshopurile organizate de mine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Elle Kwan Elle Kwan

related articles

let's get started!What to do When Toddlers BiteWhen Your Toddler Hits You: A New PerspectiveSetting Limits with Young Children